INIŢIEREA PROIECTULUI „DUNĂREA ÎN ȘI PENTRU GALAŢI”

Pornind de la definiția substantivului comun “patrimoniu”, conform căreia acesta reprezintă “totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public”, considerăm că, în orașul Galați nu există un bun patrimonial mai reprezentativ, decât fluviul Dunărea. Acesta a fost și motivul pentru care ne-am hotărât să realizăm proiectul intitulat “Dunărea în şi pentru Galaţi”, în cadrul concursului EUROSCOLA, ediția a X-a, 2017-2018, lansat de Biroul de Informare al Parlamentului European în România și de Ministerul Educaţiei Naţionale ediție intitulată generic „Rolul patrimoniului românesc în consolidarea identității europene”.

Primele vestigii arheologice dacice ale localitații, situate în marginea orașului, pe promontoriul Tirighina, datează din secolele 2-1 î.Hr. Ulterior, tot la malul Dunării, aceeași așezare, devine castru roman, fortificație-avanpost, pe partea dreaptă a fluviului, cu rol de apărare a Imperiului Roman. De-a lungul timpului, orașul a avut o locuire permanentă, dezvoltându-se ca port, numai bun pentru exportul mărfurilor moldovenilor aduse din nord, pe Siret, până la confluența cu Dunărea.

Perioada de glorie a evoluției Galațiului a fost în secolul XIX, când, la 1 iunie 1837 a devenit Porto Franco, sub domnia lui Mihail Sturza. Acest regim de port-liber acordat întregului oraş a însemnat în perioada 1837-1883 o dezvoltare accelerată a localităţii din toate punctele de vedere. Regimul de „porto-franco” a constituit cea mai benefică perioadă în istoria oraşului Galaţi, perioada în care statutul acestuia s-a schimbat din cel de „târg” în acela de cel mai important centru comercial, industrial şi diplomatic al Dunării de Jos.

La mijlocul secolului XX d. Hr., tot Dunării i se datorează amplasarea celui mai mare Combinat Siderurgic de la vremea aceea, din întreaga Europă, deoarece, materiile prime necesare procesului industrial erau importate pe cale navală, în portul mineralier. Aceasta a determinat o dezvoltare fulminantă pe toate planurile, pornind de la explozia demografică urbană, până la dezvoltarea culturală a orașului.

Din nefericire, tocmai această industrializare excesivă a dus la o poluare chimică și biologică, dincolo de orice normă admisă, a fluviului, ceea ce are efecte grave pe multiple planuri, dar mai ales în ceea ce privește popularea Dunării cu pește. Desigur că, efectele sunt înlănțuite, având în vedere că, prin dispariția peștelui au dispărut și etnicii minoritari ruși-lipoveni, cu profil ocupațional pescăresc. Părintele paroh al Bisericii Lipovenești Vechi ne-a mărturisit că, în zilele noastre, mai există doar 80 de familii aparținând acestei etnii dar, chiar și acestea sunt, în cea mai mare parte, îmbătrânite, fără urmași. Tinerii, de multă vreme plecați, și-au abandonat ocupația strămoșească, pescuitul fiind astăzi industrial, sau chiar, sub formă de braconaj, ceea ce adâncește problema depopulării cu pește a Dunării.

Soluția problemei, deși una insuficientă, a venit din partea Universității “Dunărea de Jos” din Galați care, în ultimii 10 ani, a desfășurat un proiect ambițios de repopulare a Dunării cu pește. Dacă, inițial, acest priect al universității, avea drept obiectiv înmulțirea în captivitate a sturionilor, în special a păstrugii și, mai nou, a morunului, ușor-ușor, obiectivul s-a lărgit și la alte specii aflate pe cale de dispariție.







În cadrul proiectului, contribuția noastră este aceea de a realiza o puternică popularizare a problemei dunărene, în întreaga ei complexitate, dar, în același timp, alte obiective de natură educațională, deloc de neglijat, sunt:

• De a informa grupul ţintă (cei 680 de elevi ai școlii, dar și elevii altor licee, ca și părinții acestora), asupra rolului jucat de Dunăre în dezvoltarea oraşului Galaţi din punct de vedere economic, social şi cultural, prin realizarea unor materiale informative (afişe, pliante, pagina de facebook si site-ul scolii) şi prin distribuirea acestora.

• De a dezvolta talentele interpretative ale unor elevi din grupul ţintă, prin realizarea unor reprezentaţii de poezie, muzică, dans și teatru, pe faleza gălățeană, la foișor.

• De a dezvolta abilități de cercetare a fenomenului cultural specific convieţuirii interetnice cu comunitatea lipovenească;

• De a trezi interesul pentru cercetare ştiinţifică, prin prelucrarea datelor obținute de la Agenția Națională Apele Române din Galați;

• De a-și dezvolta abilitatea realizării unui interviu;

• De a deprinde îndemânare în prepararea bucatelor tradiționale lipovenești, ș.a.